Pedagogie Curativă Orfeu
De ce Orfeu

De ce Orfeu

1. Fiindcă, conform izvoarelor antice, Orfeu este unul din întemeietorii spiritualităţii daco-getice (s-a născut, a trăit şi a murit în Tracia, fiind fiul zeului Apollon şi a nimfei Calliope – muza poeziei epice şi a ştiinţei) cu o generaţie înainte de Homer (sec. VI î. Hr.).

2. Fiindcă Orfeu era poet, cântăreţ, vindecător înzestrat cu forţa magică a artei, creatorul hexametrului. Cântecul lui din voce însoţită de harpă era atât de frumos, încât îmblânzea fiarele, clintea pietrele din loc, liniştea marea, înmuia inimile celor mai aspri oameni, rugăciunile sale îi însufleţea pe argonauţi să depăşească toate încercările grele din calea lor.

3. Fiindcă Orfeu era cunoscut ca „întemeietor de iniţieri şi de mistere” (M. Eliade „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”). Învăţătura lui se baza pe:vegetarianism, asceză, purificare, credinţa în mortalitatea, divinitatea şi transmigraţia sufletului. Deci, el propunea o disciplină iniţiatică mai adecvată decât cele greceşti (dionisiacă şi apolloniană).

4. Fiindcă morfologic Orfeu se apropie de Zamolxis care era şi el „întemeietor de mistere” (M. Eliade), erou civilizator al strămoşilor noştri „traci care se cred nemuritori” (Herodot „Istorii”).

5. Fiindcă Orfeu, „chitaredul”, a devenit simbolul şi patronul spiritual al unei întregi mişcări spirituale atât „iniţiatice” cât şi populare, cunoscută prin numele „orfism”. Ceea ce distinge această mişcare este importanţa acordată textelor scrise, „cărţilor” şi diversitatea considerabilă a „orficilor” care cuprindea atât poeţi, cântăreţi, vindecători cât şi preoţi, „iniţiaţi”, prooroci, care au pregătit poporul geto-dac pentru adoptarea creştinismului. „ În arta creştinismului timpuriu chipul lui Orfeu este legat de monografia „bunului păstor”, adică el era identificat cu Hristos” (Losev A.F. Miturile popoarelor lumii. Enciclopedie. Vol. II, Moscova, 1992, p.263. ediţie în l.rusă).

Cu alte cuvinte Orfeu fiind unul din strămoşii noştri traci se numără printre cei şapte mari iniţiaţi ai lumii, care a înfiinţat şi practicat terapia prin artă (arta vorbirii, arta muzicală vocală şi instrumentală etc.) vindecând mai întâi sufletul apoi trupul, care prin învăţătura sa a pregătit poporul nostru pentru creştinizare.